Rasul Iberic

Postat de admin 12.06.2018 0 Comentarii

 

Râsul Iberic (Lynx pardinus) este o specie pe cale de dispariție originară din Peninsula Iberică în sudul Europei.

În cele mai multe privințe, râsul iberic seamănă cu alte specii de râs, cu o coadă scurtă, urechile cu smocuri și un guler de blană sub bărbie. Blana este de culoare gri-cenușie cu pete negre pe tot corpul, doar pe burtă este mai albicioasă. Coada este acoperită bine cu păr des, flexibilă, lungă de 13 cm. Fața este rotunjită, botul scurt, urechile au câte un smoc de păr, maxilarul inferior este masiv, ȋi permite să muște cu forță. Picioarele din față au câte cinci degete, cele din spate au câte patru, iar ghearele sunt retactile și foarte ascuțite, adaptate foarte bine pentru apucarea prăzii. Pe tălpi are pernițe golașe ȋnconjurate de păr, care ȋi permit să urmarească alte animale pe furiș.

Este cea mai amenințată specie de pisică și carnivorul cel mai amenințat din Europa.

Din acest motiv, s-a dezvoltat un program de conservare ex-situ al râsului Iberic.

De ce era necesar să se înceapă programul de reproducere al râsului Iberic?

Programele de conservare ex-situ, atât de floră, cât și de faună, reprezintă un instrument de sprijin pentru conservarea speciilor critic amenințate. Protecția ex situ constă în conservarea, în afara habitatului natural, a unui anumit număr de exemplare pentru a acționa ca o asigurare împotriva riscului de dispariție a speciilor în sălbăticie; să contribuie la protejarea diversității sale genetice și să producă specimene pentru a crea noi centre de populație prin programe de reintroducere.

Care au fost cauzele care au provocat această situație?

Râsul Iberic este o specie aparte, atât din cauza habitatului pe care îl ocupă (pustietatea mediteraneană), cât și datorită dietei sale. De fapt, una dintre cele mai importante cauze care a adus râsul Iberic pe punctul de a dispărea, a fost scăderea numărului de iepuri sălbatici (prada principală) ce a fost afectată de două boli (mixomatoza și boala hemoragică virală), cauzând o scădere drastică a populațiilor cu peste 80%.

Distrugerea și transformarea sălbaticiei mediteraneane, fragmentarea habitatului acestuia, moartea cauzată de oameni - atât involuntar (cum ar fi loviți de mașini) cât și prin persecuție directă (prin utilizarea tehnicilor de vânătoare ilegale și neselective) și bolile de care suferă rîsul Iberic sunt principalele cauze care au adus cea mai emblematică felină pe cale de dispariție. Acestea continuă să afecteze supraviețuirea în mediul natural.

Care sunt obiectivele pe care programul de conservare speră să le atingă?

Programul de conservare ex-situ este format ca un instrument de sprijin pentru programul de recuperare a speciilor în habitatul lor natural, iar obiectivele sale fundamentale includ conservarea variațiilor genetice maxime care există în prezent în natură și producerea unui număr suficient de specimene care urmează să fie eliberate în mediul natural - facilitând astfel recuperarea distribuției istorice a speciilor.

Una dintre provocările cu care se confruntă programul de reproducere în fiecare sezon de reproducere este creșterea puilor care au fost abandonați de mamele lor sau au trebuit să fie eliminați din cuib din motive de sănătate. Aceste animale sunt hrănite în mod artificial de către personalul centrelor de reproducție, fie până la recuperarea completă, fie reintegrarea lor în cuib, până când o altă mamă care alaptează îl poate adopta sau până când va fi înțărcat în cazurile în care adopția nu a fost posibilă.

OPKO Pharmadiet Spania a colaborat cu programul de reproducere începând cu anul 2009, oferind în fiecare sezon de reproducere înlocuitorul laptelui matern Lactadiet Pisici, care a fost folosit pentru a hrăni puii ce necesitau hrănire artificială - dintre care unii au ajuns să fie eliberați în sălbăticie, după ce au fost reintegrați într-un colectiv și pregătiți pentru eliberarea lor.